evitantă

Ai întâlnit vreodată o persoană evitantă – care se ascunde de activitățile profesionale care presupun un anumit nivel de socializare din cauza fricii de a fii criticată, dezaprobată sau respinsă? În acest caz posibil să fi întâlnit o persoană cu personalitate evitantă.

Cum sunt persoanele evitante și cum îi putem ”afla”?

Aceste persoane se simt confortabil cu obiceiurile, cu repetiția și rutina și preferă lucrurile cunoscute în detrimentul celor necunoscute. Au loialitate puternică față de familie și față câțiva prieteni apropiați. Sunt preocupați de ceea ce gândesc ceilalți despre ei, sunt foarte discreți și precauți în interacțiuni, și tind să păstreze o atitudine rezervată și controlată în preajma celorlalți.

Evitanții îi testează cu precauție pe ceilalți pentru a determina în cine pot avea încredere și pe cine poate simpatiza. Pot fi caracterizați că niște indivizi hipervigilenți ceea ce înseamnă că ei scanează mediu căutând semnele unor potențiale amenințări sau acceptării.

Stilul lor emoțional sau afectiv este marcat de timiditate și atitudine temătoare, ei trăind frecvent sentimente de tristețe, singurătate și încordare.

Tulburarea de personalitate evitantă

Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate evitată și-au început parcursul dezvoltării prin îngrijiri adecvate, din partea familiei, drept urmare ei au continuat să-și dorească contactul social  – dar din nefericire la un moment dat au fost subiectul unui control parental excesiv/obositor axat poate pe crearea unei imagini sociale impresionante. Astfel, defectele sau greșelile vizibile au devenit motiv de mare stânjeneală și umilire.

Pe lângă îndemnurile de a fi admirabili acești indivizi au trecut și prin batjocuri, prin momente degradante, prin eșecuri și neajunsuri. Consecința este că la maturitate evitanți fac eforturi cu scopul de a genera o opinie corespunzătoare/mulțumitoarea – care să le confirme acceptul social dar care îi conduce în stânjeneala – asociată cândva cu excluderea sau respingerea. Evitând, ajung să se izolează social. Deoarece au experiența unor legături emoționale bune aceste persoane tânjesc după relații și contacte sociale dar în condițiile în care sunt convinși că nu vor suferi riscul respingerii

Obiectivul terapiei și tratamentul… evitării

Obiectivul terapie în tulburarea de personalitate evitantă nu este eliminarea dispoziției de tristețe, a fricii sau a tendinței de izolare, ci creșterea toleranței evitantului la emoțiile negative.

Tratamentul presupune stabilirea unei alianțe terapeutice întemeiate pe încredere susținută și identificarea și discutarea gândurilor și convingerilor disfuncționale a le evitantului în legătură cu această relație mai ales cu anticiparea respingerii. Relația de lucru cu psihoterapeutul este echivalentul unui laborator pentru testare a convingerilor înainte ca evitantul să-și testeze convingerile în alte relații iar terapia reprezintă un mediu protejat pentru testarea unor convingeri noi.

Pentru a îi învăța pe evitanți să facă față depresiei, anxietății sau altor tulburări  conexe stări lor, se intră într-un „cantonament psihoterapeutic” de durată în care, pe lângă vindecarea propriei povești se face un training ce cuprinde tehnici de management al stărilor emoționale  și un training de abilități sociale ce cuprinde instrucțiuni privind metodele conversaționale, dezvoltarea asertivității și tehnici din managementul conflictelor.

Când întâlnești o persoană evitantă…

Dacă în drumul vostru întâlniți o persoană cu tulburare de personalitate evitantă spuneți-i că există o șansă, că prin terapie ea poate câștiga lumea socială pe care și-o dorește, în taină, în adâncul inimii.

Cu bine!

Roxana Alexandra Popa

Psiholog clinician si Psihoterapeut

Înregistrarea face parte din seria „Pastila Antistres”, pe care o realizez săptămânal și difuzată în cadrul emisiunii „Știința 360” de către Radio România Cultural 

*Informațiile din acest articol sunt strict educative. Această înregistrare nu are scopul de a preveni, diagnostica, trata sau vindeca nici o afecțiune.

 

Bibliografie

Len Sperry, (2018), Tulburările de personalitate din DSM-5, București, Editura Trei

Aarron Beck, Arthur Freeman, Denisa D. Davis și colaboratorii, Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate, Cluj Napoca, Editura ASCR