PERSONALITATEA EVITANTĂ

Ai întâlnit vreodată o persoană evitantă – care se ascunde de activitățile profesionale care presupun un anumit nivel de socializare din cauza fricii de a fii criticată, dezaprobată sau respinsă? În acest caz posibil să fi întâlnit o persoană cu personalitate evitantă.

Cum sunt persoanele evitante și cum îi putem ”afla”?

Aceste persoane se simt confortabil cu obiceiurile, cu repetiția și rutina și preferă lucrurile cunoscute în detrimentul celor necunoscute. Au loialitate puternică față de familie și față câțiva prieteni apropiați. Sunt preocupați de ceea ce gândesc ceilalți despre ei, sunt foarte discreți și precauți în interacțiuni, și tind să păstreze o atitudine rezervată și controlată în preajma celorlalți.

Evitanții îi testează cu precauție pe ceilalți pentru a determina în cine pot avea încredere și pe cine poate simpatiza. Pot fi caracterizați că niște indivizi hipervigilenți ceea ce înseamnă că ei scanează mediu căutând semnele unor potențiale amenințări sau acceptării.

Stilul lor emoțional sau afectiv este marcat de timiditate și atitudine temătoare, ei trăind frecvent sentimente de tristețe, singurătate și încordare.

Pe scurt spus:

Tulburarea de personalitate evitantă se caracterizează prin anxietate socială cronică, sentimente de inadecvare și sensibilitate extremă la evaluarea negativă. Registrul emoțional al persoanelor cu această tulburare este adesea complex și include următoarele aspecte:

1. Anxietate și teamă: Persoanele cu tulburare de personalitate evitantă experimentează adesea un nivel ridicat de anxietate în situații sociale sau în anticiparea interacțiunilor sociale. Această anxietate este frecvent legată de teama de a fi criticat, respins sau umilit.

2. Sentimente de Inadecvare: Acești indivizi au adesea o imagine de sine scăzută și se simt profund inadecvați. Acest lucru poate duce la sentimente persistente de inutilitate sau la convingerea că nu sunt atractivi sau demni de atenție.

3. Evitare: Din cauza anxietății și temerilor lor, persoanele cu această tulburare tind să evite situațiile sociale sau orice situații în care s-ar putea simți expuși la evaluarea celorlalți. Această evitare poate duce la sentimente de singurătate și izolare.

4. Sensibilitate crescută la critică: Chiar și o critică mică sau percepută poate provoca o reacție emoțională intensă, cum ar fi rușinea, tristețea sau sentimentul de respingere.

5. Dorința de intimitate: În ciuda temerii lor de interacțiune socială, mulți indivizi cu tulburare de personalitate evitantă doresc conexiuni și relații apropiate. Această dorință însoțită de frica de respingere creează un conflict intern intens.

6. Hipervigilență: Pot fi extrem de atenți la semnele de respingere sau dezaprobare din partea celorlalți, ceea ce poate intensifica anxietatea și comportamentul evitant.

7. Dependența de Siguranță: Tind să caute siguranța în familiaritate, evitând situații noi sau necunoscute care ar putea prezenta riscul de evaluare negativă.

8. Tristețe și Melancolie: Datorită izolării sociale și sentimentelor de inadecvare, persoanele cu tulburare de personalitate evitantă pot experimenta adesea tristețe și melancolie.

Este important să se recunoască că aceste trăsături variază în intensitate de la persoană la persoană și că tulburarea de personalitate evitantă poate coexista cu alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea. Tratamentul acestei tulburări include adesea psihoterapia, care poate ajuta la îmbunătățirea abilităților sociale, la creșterea stimei de sine și la reducerea sensibilității la critică.

Tulburarea de personalitate evitantă

Persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate evitată și-au început parcursul dezvoltării prin îngrijiri adecvate, din partea familiei, drept urmare ei au continuat să-și dorească contactul social  – dar din nefericire la un moment dat au fost subiectul unui control parental excesiv/obositor axat poate pe crearea unei imagini sociale impresionante. Astfel, defectele sau greșelile vizibile au devenit motiv de mare stânjeneală și umilire.

Formarea tulburării de personalitate evitantă este influențată de o combinație de factori biologici, psihologici și de mediu. Nu există o singură cauză cunoscută pentru această tulburare, ci mai degrabă un set de condiții și experiențe care contribuie la dezvoltarea ei. Iată câteva dintre principalele influențe:

1. Factori Genetici și Biologici: Există dovezi care sugerează că predispozițiile genetice și biologice pot juca un rol în dezvoltarea tulburării de personalitate evitantă. De exemplu, persoanele care sunt natural mai anxioase sau timidăs-ar putea fi mai susceptibile.

2. Experiențe Timpurii și Educația: Modul în care părinții și alți îngrijitori interacționează cu un copil poate influența dezvoltarea personalității. Neglijența emoțională, critica severă, respingerea sau lipsa de căldură și afecțiune în copilărie pot contribui la formarea unui model evitant de comportament.

3. Traume și Abuzuri: Experiențele traumatice, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual în copilărie, pot duce la dezvoltarea sentimentelor de neîncredere, inadecvare și teamă de respingere sau de critică.

4. Modelarea Comportamentală: Copiii învață și modelează comportamentele bazate pe ce observă în jurul lor. Dacă un copil observă că părinții sau îngrijitorii săi evită interacțiunile sociale sau manifestă anxietate în situații sociale, el sau ea poate să înceapă să adopte comportamente similare.

5. Dezvoltarea Socială: Experiențele sociale negative timpurii, cum ar fi bullying-ul sau excluderea socială, pot contribui la dezvoltarea unei personalități evitante, pe măsură ce individul învață să asocieze situațiile sociale cu emoții negative.

6. Temperamentul Innăscut: Anumite trăsături de temperament, cum ar fi sensibilitatea crescută sau timiditatea, pot predispune o persoană la dezvoltarea unei personalități evitante.

7. Autoizolarea și Evitarea: Pe măsură ce persoanele cu tendințe evitante cresc, ele pot să continue să se autoizoleze și să evite situațiile sociale, ceea ce poate întări și perpetua comportamentul evitant.

8. Factori Culturali și de Mediu: Culturile care pun un accent mare pe performanță, perfecționism și evitarea rușinii pot contribui de asemenea la dezvoltarea tulburării de personalitate evitantă în rândul indivizilor sensibili la aceste presiuni.

Este important să reținem că tulburarea de personalitate evitantă este complexă și multifațetată, iar motivele exacte pentru dezvoltarea ei pot varia de la o persoană la alta. Pe lângă îndemnurile de a fi admirabili acești indivizi au trecut și prin batjocuri, prin momente degradante, prin eșecuri și neajunsuri. Consecința este că la maturitate evitanți fac eforturi cu scopul de a genera o opinie corespunzătoare/mulțumitoarea – care să le confirme acceptul social dar care îi conduce în stânjeneala – asociată cândva cu excluderea sau respingerea. Evitând, ajung să se izolează social. Deoarece au experiența unor legături emoționale bune aceste persoane tânjesc după relații și contacte sociale dar în condițiile în care sunt convinși că nu vor suferi riscul respingerii

Obiectivul terapiei și tratamentul… evitării

Obiectivul terapie în tulburarea de personalitate evitantă nu este eliminarea dispoziției de tristețe, a fricii sau a tendinței de izolare, ci creșterea toleranței evitantului la emoțiile negative.

Tratamentul presupune stabilirea unei alianțe terapeutice întemeiate pe încredere susținută și identificarea și discutarea gândurilor și convingerilor disfuncționale a le evitantului în legătură cu această relație mai ales cu anticiparea respingerii. Relația de lucru cu psihoterapeutul este echivalentul unui laborator pentru testare a convingerilor înainte ca evitantul să-și testeze convingerile în alte relații iar terapia reprezintă un mediu protejat pentru testarea unor convingeri noi.

Pentru a îi învăța pe evitanți să facă față depresiei, anxietății sau altor tulburări  conexe stări lor, se intră într-un „cantonament psihoterapeutic” de durată în care, pe lângă vindecarea propriei povești se face un training ce cuprinde tehnici de management al stărilor emoționale  și un training de abilități sociale ce cuprinde instrucțiuni privind metodele conversaționale, dezvoltarea asertivității și tehnici din managementul conflictelor.

Când întâlnești o persoană evitantă…

Dacă în drumul vostru întâlniți o persoană cu tulburare de personalitate evitantă spuneți-i că există o șansă, că prin terapie ea poate câștiga lumea socială pe care și-o dorește, în taină, în adâncul inimii.

Cu bine!

Roxana Alexandra Popa

Psiholog clinician si Psihoterapeut

Achizitionează Pachete de Servicii la un preț avantajos! 

Tarifele le găsești aici

^{Pentru PROGRAMARI folosește butonul „PROGRAMEAZĂ-TE!”! Vei putea rezerva singur ora și vei plăti direct cu cardul…}

Blogul de psihologie este special creat pentru a îți oferi conținut de calitate. Acesta este scris de mine –  psiholog clinician și psihoterapeutul Roxana Alexandra Popa și prezintă articole construite pentru a vă furniza informații utile din zona psihologiei.*Această postare are doar scop informativ. Nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul profesional sau psihologic. Contactați întotdeauna furnizorul dvs. de servicii de sănătate calificat înainte de a implementa orice nouă tehnică de dezvoltare personală sau de intervenție de sănătate.

Pentru a afla ce se întamplă la prima ședință poți asculta aici

Înregistrarea face parte din seria „Pastila Antistres”, pe care o realizam săptămânal și era difuzată în cadrul emisiunii „Știința 360” de către Radio România Cultural 

*Informațiile din acest articol sunt strict educative. Această înregistrare nu are scopul de a preveni, diagnostica, trata sau vindeca nici o afecțiune.

 

Bibliografie

Len Sperry, (2018), Tulburările de personalitate din DSM-5, București, Editura Trei

Aarron Beck, Arthur Freeman, Denisa D. Davis și colaboratorii, Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate, Cluj Napoca, Editura ASCR