Anxietate, Copii si adolescenti, Pastila Antistres, Stres, Terapie de Cuplu
STRESUL DEZRĂDĂCINĂRII
dec.
Roxana Alexandra Popa – Psiholog clinician & Psihoterapeut – decembrie 2018
Avand in vedere perioada sarbatorilor care se apropie, am ales pentru emisiunea de astazi, un subiect dureros pentru o tara precum Romania – si anume INTOARCEREA PARINTILOR IN PRAG DE SARBATOARE…intoarcerea celor care incet isi ”rup radacinile” pentru a le ”planta” (tot) incet in alt pamant. Vorbim de acest fenomen ca o consecinta a faptului ca tot mai multi ADULTI aleg sa munceasca departe de tara, aceasta fiind o varianta salvatoare din incertitudinea sociala în care se afla multi dintre concetatenii nostri.
Problema pe care am luat-o in calcul in partea scrisa a articolului – este legata de situatia copiilor lasati acasa (abandonati temporar). Consecintele cu cele mai profunde implicatii negative legate de faptul ca o mare parte a generatiei actuale de copii din Romania creste fara sprijinul parintilor Aceasta noua generatie, ai carei parinti sunt plecati peste hotare, ca sa le asigure (copiilor) lor o viata mai buna, creste si se dezvolta de una singura, fara modele parentale si cu posibile comportamente deviante, care în timp vor fi evidente atat la nivel de individ cat si la nivel social.
Plecarea unuia dintre parinti sau a ambilor, provoaca urme adanci, de neînlocuit în evolutia copiilor care raman acasa. Daca ar fi sa ne raportam la fracturi, rani, arsuri – acestea nu conduc la probleme emotionale de lunga durata care sa influenteze dezvoltarea unui copil. Prin plecarea parintilor insa , rana este in sufletul neajutorat al celui parasit si este provocata chiar de persoana de la care copilul asteapta siguranta, ingrijire si dragoste.
În aceste situatii, cand, peroana de sprijin il paraseste – copilul experimenteaza ”trauma de abandon” si in unele cazuri si abuzuri fizice si psihice din partea persoanelor la care au ramas spre ingrijire.
Aceste experiente triste sunt asemenea unor rani sau cicatrici interioare, pe care nu le putem vedea la copilul de langa noi si prin urmare, va fi foarte greu sa le vindecam. De foarte multe ori nici nu stim ca ele sunt acolo, ca sunt active in timp si ca vor influenta major viata ca adult. Aceasta este diferenta între ranile fizice – care sunt vizibile si care se sterg cu timpul si cele psihice, interioare, launtrice – împotriva carora este foarte greu de luptat.
Efectele psihologice ale plecarii parintilor la munca în strainatate asupra copiilor sunt:
– Anxietate generalizată
– Stare depresivă
– Amintiri obsesive
– Tulburări de ritm ale somnului
– Comportament de evitare, negare
– Comportamente agresive
– Regres scolar (în special în ciclul gimnazial si liceal)
– Corigenta (în special în ciclul gimnazial si liceal
– Izolare si timiditate
– Pasivitate
– Ostilitate verbala
– Neglijenta în îndeplinirea sarcinilor
– Dependenta de calculator
– Frecventarea grupurilor stradale
– Incapacitate de concentrare
Ce e de facut?
Momentul separarii de parinti este greu de suportat de copii. Multi cred, ca daca este micut , copilul nu întelege prea mult din actiunile pe care le întreprind parintii și nu este cazul sa ii dea prea multa atentie. De fapt, în acesta situatie copilul se simte marginalizat, lipsit de valoare si de importanta, simte ca orice ar face el, oricat de bine si frumos – nu e suficient si se simte neputincios.
- De aceea, momentul despartirii sau intoarcerii trebuie pregatit cu atentie. Se va povesti, se va discuta deschis DESPRE EMOTII – si nu despre ”mama o sa iti cumpere, sau tata o sa iti aduca…Vom spune: – inteleg ca simti revolta/ furie/ durere/ tristete/ disperare/ neputinta…la fel si eu…dar ne vom sprijini … vom fi in contact permanent si voi fi in gand cu tine in fiecare clipa.
Este important sa se evite a se spune copilului ”Noi plecam ca sa ai tu… ca sa iti facem tie” – pentru ca in acest mod copilul se va simti vinovat de toate relele prin care el trece, adancind si mai mult trauma sa.
- Asa cum la plecarea parintilor copiii trec printr-un proces de adaptare profund la întoarcere totul se repeta dar în sens invers. Copiii trebuie sa se obisnuiasca, readapteze cu prezenta parintilor, avand in vedere ca rutinele lor sunt pentru un timp perurbate de sosirea celor dragi lui.
Prin urmare copii au nevoie de:
- Iubire, de imbratisare, de atentie
- De multa comunicare si relationare cu parintii
- De a li se acorda valoare, stima
- De a fi aprobati si de a primi explicatii.
In loc de concluzie
Copiii reprezinta înca dinainte de nasterea fizica, un motiv de bucurie, de speranta. Sosire lor ne umple sufletul de entuziasm. Poate si din aceasta cauza uitam cat este de mare responsabilitatea noastra ca parinti fata de nasterea, cresterea si educarea lor.
Uitam, de multe ori, ca o data ce ne-am decis sa aducem pe lume un copil, prioritatile noastre se schimba, modul de viata si de gandire capata alte conotatii si ne responsabilizeaza ca fiinte umane. Prin urmare, de noi depinde, cum îi formam pe copiii nostri si cum le pregatim terenul pentru viata lor.
Pentru parintii care se intorc acasa pentru sarbatori mesajul meu este:
- – Radeti si jucati-va cu copiii vostri!
- – Bucurati-va de fiecare clipa in care va veti privi in ochi, in care va veti gadila si veti rade in hohote. Toate aceste momente se vor constitui in resurse pentru momentele in care DORUL va inunda inimile voastre si pe ale copiilor vostri. Atunci, de undeva din adanc, se vor ivi imaginile acestea si va vor incarca cu dragoste – dragoste care va va motiva sa luptati mai departe pentru o viata mai buna si lipsita de griji pentru ei si pentru voi.
- – 😊
Recomandare: „Ghid pentru părinții care pleacă la muncă în străinătate” (2009)
https://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/ghid.pdf
