Era târziu. Stăteam în biroul meu. Ceasul îmi arăta direcția casei, dar alesesem să îl ignor. Căutam un gând cu care să îmi petrec câteva clipe înainte de venirea ultimului client, anunțat în ultimul moment ca și urgență.

În căutare, privirea mi se oprește pe cartonașul viu colorat pe care alesesem să scriu datele mele de contact și care, în acel moment, despărțea în două cartea pe care o răsfoisem de dimineață.

Alesesem să scriu pe el, sub numele meu, sintagma – ”psiholog și coach” și nu ”coach și psiholog”, cu toate că drumul meu, după multe căutări și redescoperiri, fusese în ultimul timp conform acestei ultime formulări iar declarată înclinație către unele tehnici de coaching (active, dinamice, cu rezultate parțial vizibile în timp scurt, care motivează clienții și îi determină să meargă mai departe în căutările lor interioare) este evidentă în lucrul meu cu clientul.

Mă gândeam atunci, la faptul că poate nu mulți știu că tehnicile din coaching își au rădăcinile și în ceea ce se numește ”Psihologia Cognitiv Comportamentală” care a înlănțuit ”cunoașterea ” cu ”comportamentul” dintr-o nevoie de analiză a modului nostru de a genera gând– care conduce la senzație ce în final se regăsește materializată în modul nostru de a fi / de a ne comporta / de a ne manifesta.

Generăm GÂND – se naște o SENZAȚIE – rezultă un COMPORTAMENT

Generăm GÂND – se naște o SENZAȚIE – rezultă un COMPORTAMENT

Îmi derulam în minte o poveste, construită de mult, pe care o activez atunci când îmi construiesc tehnicile de intervenție și în care ”Universul Cognitiv Comportamental” primea în aria sa de influență acesta planetă nouă, modernă, dinamică, adaptabilă și ajustabilă la presiunile și stresul lumii de azi – pe care noi /voi/ ei, au ales să o numească ”Coaching”.

Frumos, admirabil, dar undeva pe cartonașul meu sintagma începea cu ”psiholog clinician și psihoterapeut” tocmai pentru că am ales cu ceva timp în urmă să încep orice demers de intervenție, împreună cu clientul meu, prin scormonirea și cunoașterea părții de ”bagaj personal” – născut din propriile experiențe și trăiri așezate cu grijă în minte și în inima.

Cărăm cu noi prin transformările noastre, amintiri și experiențe care ne îngreunează mersul sau nu ne lasă să ne ridicăm genunchiul îndoit uneori de momentele dificile din viață… dar care, cu tehnici adecvate, privite dintr-un alt ”colț” al propriului univers se pot transforma ușor în ”aripi”.

….

….

Ușa se deschide și clienta mea, venită să lucrăm de urgentă un obiectiv setat în ultimul moment (grăbită), lovește puternic cu tocul înalt pragul ușii.

Ușor se împiedică și ”echilibrul ei tremură timid”.

Într-o interpretare psihanalitică, poate, m-aș fi dus într-un gând de tipul: ”își pune singură piedici/ dorește o amânare….”, dar rămân aici, unde îmi este mie confortabil (cognitiv/comportamental) și privesc fără interpretare evenimentul – trecător de altfel… (cu toate că discuția ar putea fi interesantă și psihanalitic).

Clienta grăbită, alesese să renunțe la sfaturi și la prietenii ce au și ei propriile experiențe și filtre în percepția realității celuilalt și dorea să caute soluțiile în ea și în mintea ei. Voia ceva potrivit sufletului mixat cu propriile strategii și experiențe. Voia ceva AUTHENTIC.

Ne vom așeza și vom CĂUTA…. cam asta e calea…

Și vom căuta resurse și ingrediente adecvate soluției dorite cu ”bagajul personal” pe masă de lucru. Doar așa și împreună, vom putea descoperii și ”secretul tocului prins în prag” care, cu siguranță poate influența orice obiectiv mai mult sau mai puțin urgent, orice alegere de transformare a lumii noastre de suprafață și a cărei rădăcină este oricum adânc înfiptă în istoria propriul EU.

Închid cartea. Cartonașul rămâne puțin înafara ei. ”Psiholog clinician și psihoterapeut” se vede clar și puternic scris și conduce către lumea diagnosticului și a demersului profund de transformare. Lângă,  știu că este scris și celălalt – dinamic, tehnic, practic – ”coach”, capabil de intervenții, transformări rapide și spectaculoase. Îmi plac toate – și am credința că împreună fac o echipă frumoasă și puternică.

… și mai știu că pe cealaltă FAȚA a cartonașului este scrisă taina drumului meu:

”When you change the way you look at things, the things you look at change” (Wayne Dyer)

Bye!