BULIMIA NERVOSA ȘI ALIMENTAȚIA INDUSĂ DE STRES

bulimia nervosa

 

CUM SĂ RECUNOȘTI ȘI SĂ TRATEZI BULIMIA NERVOSA ȘI ALIMENTAȚIA INDUSĂ DE STRES: SIMPTOME, CAUZE ȘI SOLUȚII EFICIENTE”

Prezentare Generală a Bulimiei Nervosa: Simptome Principale și Impact asupra Indivizilor

Bulimia nervosa este o tulburare de alimentație gravă caracterizată prin episoade recurente de alimentație excesivă urmate de comportamente compensatorii menite să prevină creșterea în greutate. Aceste comportamente includ vărsăturile autoinduse, abuzul de laxative și diuretice, postul excesiv și exercițiile fizice compulsive. Bulimia nervosa afectează în principal femeile tinere, deși poate apărea și la bărbați și la persoane de orice vârstă (Fairburn, 2008).

Simptomele principale în bulimia nervosa

Episoade recurente de alimentație excesivă:

  • Persoanele afectate consumă cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp, adesea ascunzând acest comportament de ceilalți.
  • Episoadele de alimentație excesivă sunt însoțite de un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentației și un imens sentiment de vinovăție și rușine.

Comportamente compensatorii inadecvate:

  • După episoadele de alimentație excesivă, indivizii recurg la comportamente extreme pentru a preveni creșterea în greutate.
  • Vărsăturile autoinduse sunt una dintre cele mai comune metode, dar și abuzul de laxative, diuretice, și exercițiile fizice excesive sunt frecvente (Mehler, 2017).

Preocuparea continuă și obositoare pentru forma și greutatea corpului:

  • Persoanele cu bulimie nervosa sunt adesea excesiv de preocupate de imaginea lor corporală și de greutate. Persoanele afectate de această tulburare își concentrează o mare parte a atenției și energiei pe menținerea sau obținerea unei anumite imagini corporale, adesea idealizate și nerealiste. Aceste preocupări nu sunt doar ocazionale, ci persistă în mod continuu, influențându-le gândurile, emoțiile și comportamentele zilnice.
  • Aceste preocupări pot duce la o stimă de sine scăzută și la comportamente alimentare nesănătoase.

Sentimente de continue de vinovăție, rușine și dezgust:

  • După episoadele de alimentație excesivă, indivizii experimentează adesea sentimente intense de vinovăție și rușine, ceea ce poate agrava comportamentele compensatorii.
  • Aceste sentimente contribuie la un ciclu vicios de alimentație excesivă și purgație (Costin, 2007).

Apariția comportamentul “secret”:

  • “Comportamentul secret” este o trăsătură definitorie a bulimiei nervosa, caracterizată prin ascunderea episoadelor de alimentație excesivă și a comportamentelor purgative. Sentimentele intense de rușine și vinovăție asociate cu aceste comportamente determină persoanele afectate să le țină departe de ochii prietenilor și familiei.
  • Ascunderea acestor comportamente nu este un simplu act de secretomanie, ci o reacție la stigma și judecățile sociale legate de tulburările de alimentație. Frica de a fi descoperiți și de a înfrunta consecințele sociale negative contribuie la crearea unui ciclu de secretomanie, unde persoanele afectate simt nevoia de a ascunde și mai mult comportamentele alimentare nesănătoase.
  • Această presiune continuă de a păstra secrete și de a recurge la minciuni pentru a-și acoperi comportamentele alimentare poate avea consecințe devastatoare asupra relațiilor interpersonale. Izolarea socială devine adesea o realitate, deoarece persoanele cu bulimie se retrag din interacțiunile sociale pentru a evita situațiile în care comportamentele lor ar putea fi descoperite. Această izolare poate intensifica sentimentele de singurătate și de alienare, agravând suferința psihologică deja existentă.
  • Problemele de relaționare nu se limitează doar la prieteni și familie. În contexte academice sau profesionale, dificultatea de a menține secretele legate de mâncare poate conduce la un stres suplimentar, afectând performanța și interacțiunile cu colegii. Minciunile frecvente și comportamentele de evitare pot eroda încrederea și pot crea tensiuni în relațiile importante.
  • Conștientizarea și înțelegerea acestor aspecte ale bulimiei nervosa sunt esențiale pentru dezvoltarea strategiilor eficiente de intervenție. Terapia cognitiv-comportamentală și alte forme de terapie psihologică pot ajuta persoanele afectate să abordeze sentimentul de rușine și vinovăție, să dezvolte abilități de reglare emoțională și să reconstruiască relațiile afectate de comportamentul secret.
  • Prin promovarea unei înțelegeri empatice și prin oferirea de suport adecvat, putem contribui la reducerea impactului negativ al comportamentului secret asupra vieților celor care se confruntă cu bulimia nervosa.

Fluctuații în greutate:

  • Deși persoanele cu bulimie nervosa își pot menține o greutate relativ normală, fluctuațiile de greutate sunt comune din cauza ciclului de alimentație excesivă și comportamente compensatorii (Mehler, 2017).

Suferință psihologică imensă:

  • Bulimia nervosa este adesea însoțită de suferință psihologică semnificativă, afectând multiple aspecte ale sănătății mintale. Persoanele care suferă de această tulburare se confruntă frecvent cu depresie și anxietate, ceea ce poate agrava și mai mult dificultățile emoționale și comportamentale. De asemenea, stimă de sine scăzută este o caracteristică comună, mulți indivizi având o percepție negativă asupra propriei imagini corporale și a valorii personale.
  • Problemele în reglarea emoțională sunt frecvente, indivizii având dificultăți în gestionarea emoțiilor intense și schimbărilor de dispoziție. Această disfuncție poate duce la utilizarea comportamentelor de alimentație excesivă și purgative ca modalitate de a face față stresului și altor emoții negative.
  • Mai mult, dificultățile în controlul impulsurilor sunt obișnuite în rândul celor cu bulimie nervos. Aceasta poate duce la episoade frecvente de alimentație excesivă, urmate de comportamente de purgație, cum ar fi vărsăturile autoinduse, utilizarea laxativelor sau exercițiile fizice excesive, ca mijloc de a contracara caloriile consumate. Aceste comportamente pot crea un ciclu vicios, consolidând și perpetuând tulburarea.
  • Studiile, precum cele realizate de Fairburn (2008), subliniază că bulimia nervosa este o tulburare complexă, care necesită o abordare multidisciplinară pentru tratament. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este una dintre metodele eficiente utilizate pentru a ajuta pacienții să își gestioneze mai bine simptomele și să dezvolte mecanisme sănătoase de coping.

Impactul Bulimiei Nervosa

Bulimia nervosa are un impact profund și complex asupra sănătății fizice și psihologice a persoanelor afectate. Consecințele acestei tulburări pot fi severe și pe termen lung, afectând nu numai sănătatea fizică, dar și calitatea vieții și funcționarea socială și profesională.

Impactul asupra sănătății fizice:

  • Comportamentele compensatorii, cum ar fi vărsăturile frecvente, pot duce la probleme grave de sănătate, inclusiv dezechilibre electrolitice, deshidratare, și afectarea organelor interne.
  • Abuzul de laxative și diuretice poate provoca leziuni la nivelul tractului gastro-intestinal și al rinichilor.
  • Fluctuațiile frecvente de greutate pot pune stres pe sistemul cardiovascular și metabolic (Mehler, 2017).

Impactul asupra sănătății mintale:

  • Stresul emoțional și psihologic asociat cu Bulimia nervosa poate duce la tulburări mentale comorbide, cum ar fi depresia și anxietatea.
  • Sentimentele de rușine și vinovăție pot agrava simptomele psihologice și pot duce la izolare socială și probleme de relaționare.
  • Suferința psihologică poate afecta performanța academică și profesională, precum și relațiile interpersonale (Costin, 2007).

Impactul social și interpersonal:

    • Ținerea în secret și întreg procesul de ascundere a comportamentelor alimentare pot conduce la tensiuni și conflicte în relațiile cu familia și prietenii.
    • Izolarea socială și evitarea situațiilor sociale care implică mâncare sunt frecvente, afectând viața socială și calitatea vieții.
    • Persoanele cu bulimie pot avea dificultăți în menținerea relațiilor intime și în dezvoltarea unei rețele de sprijin eficace (Treasure, 2007).

Rolul stresului ca declanșator pentru episoadele de alimentație excesivă în bulimie

Stresul este recunoscut ca un factor declanșator major pentru comportamentele de alimentație excesivă la persoanele cu bulimie nervosa.

Stresul, definit ca răspunsul fiziologic și psihologic al organismului la factori de presiune sau la cerințe externe și interne, poate perturba echilibrul mental al unei persoane, provocând anxietate, tensiune și sentimente de copleșire. Această stare de stres afectează capacitatea individului de a face față provocărilor zilnice și poate duce la dezvoltarea unor mecanisme de coping disfuncționale, cum ar fi alimentația excesivă.

Persoanele cu bulimie nervosa pot recurge la alimentația excesivă ca o modalitate de a atenua temporar disconfortul emoțional și de a-și distrage atenția de la gândurile negative. Înțelegerea profundă a modului în care stresul influențează comportamentele alimentare este esențială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de tratament și prevenție, menite să abordeze atât aspectele emoționale, cât și cele comportamentale ale tulburării.

  1. Stresul și mecanismele de coping în bulimia nervosa

Stresul poate avea multiple surse, inclusiv evenimente de viață negative, presiuni academice sau profesionale, conflicte interpersonale și autoexigențe ridicate. Persoanele cu bulimie nervosa au adesea dificultăți în gestionarea stresului și pot folosi alimentația excesivă ca mecanism de coping pentru a face față emoțiilor negative (Fairburn, 2008).

  1. Reacția fiziologică la stres:

Stresul declanșează o reacție fiziologică complexă în organism, implicând eliberarea de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul.

Cortizolul, cunoscut și sub denumirea de hormonul stresului, este secretat de glandele suprarenale și joacă un rol crucial în modularea răspunsului corpului la situații în care este necesare activarea unei reacții de adaptare la un element stresor. Pe termen scurt, cortizolul ajută organismul să răspundă la situațiile stresante prin mobilizarea energiei și creșterea vigilenței. Cu toate acestea, expunerea prelungită la un element stresor și la niveluri ridicate de cortizol poate avea efecte negative asupra sănătății, inclusiv asupra comportamentelor alimentare (Sapolsky, 2004).

  1. Influența cortizolului asupra apetitului:

Cortizolul poate influența semnificativ apetitul și preferințele alimentare, crescând dorința pentru alimente bogate în grăsimi și zahăr. Acest lucru se datorează faptului că alimentele bogate în grăsimi și zahăr oferă un confort imediat și pot stimula eliberarea de dopamină, un neurotransmițător asociat cu plăcerea și recompensele.

Consumul acestor alimente poate reduce temporar nivelul de stres și poate oferi o senzație de calm și satisfacție. Totuși, acest comportament poate duce la obiceiuri alimentare nesănătoase și poate contribui la dezvoltarea tulburărilor de alimentație, cum ar fi bulimia nervosa (Panksepp, 2004).

  1. Impactul pe termen lung al stresului cronic:

Expunerea prelungită la stres cronic poate duce la modificări pe termen lung ale comportamentului alimentar și ale metabolismului. Persoanele expuse la stres cronic pot dezvolta o preferință crescută pentru alimente bogate în calorii și pot experimenta o reducere a sensibilității la semnalele de sațietate. Aceste modificări pot contribui la un ciclu vicios de alimentație excesivă și comportamente compensatorii, agravat de sentimentele de vinovăție și rușine asociate cu bulimia nervosa.

Conform cercetărilor realizate de McEwen (2007), expunerea prelungită la stres poate duce la modificări structurale și funcționale în hipocamp. Aceste modificări includ reducerea volumului hipocampal și afectarea neuroplasticității, procese care sunt esențiale pentru adaptarea și răspunsul la stres. În contextul bulimiei nervosa, aceste schimbări pot exacerba dificultățile de reglare emoțională, contribuind la un ciclu vicios în care stresul și comportamentele alimentare nesănătoase se întăresc reciproc.

Hipocampusul, fiind implicat în formarea și actualizarea memoriei, influențează și modul în care indivizii cu bulimie nervosa își amintesc și procesează experiențele legate de alimentație și emoții. Stresul cronic poate amplifica reacțiile emoționale negative la aceste amintiri, intensificând sentimentele de rușine, vinovăție și auto-critică. Aceste sentimente pot declanșa sau agrava episoadele de alimentație excesivă și comportamentele purgative.

În plus, hipocampusul interacționează strâns cu alte regiuni cerebrale, cum ar fi amigdala, care este responsabilă pentru răspunsurile emoționale intense, și cortexul prefrontal, care reglează comportamentele de auto-control și luarea deciziilor. Stresul cronic poate perturba aceste interacțiuni, reducând capacitatea indivizilor de a face față emoțiilor negative într-un mod sănătos și de a lua decizii raționale în legătură cu alimentația.

  1. Emoții negative și alimentația excesivă:

Persoanele cu bulimie nervosa sunt adesea copleșite de emoții negative intense, cum ar fi anxietatea, depresia și rușinea, mai ales în momentele de stres. Anxietatea poate apărea din diverse motive, inclusiv presiuni academice sau profesionale, conflicte interpersonale sau așteptări personale nerealiste. Depresia, pe de altă parte, poate fi alimentată de sentimentele de neajutorare și lipsă de speranță, în timp ce rușinea este adesea legată de percepția negativă asupra propriei persoane și de conștientizarea comportamentelor de alimentație excesivă și compensatorii (Fairburn, 2008).

În încercarea de a face față acestor emoții copleșitoare, persoanele cu bulimie pot recurge la alimentația excesivă ca o modalitate de a-și ameliora temporar disconfortul emoțional. Consumul rapid și compulsiv de alimente bogate în calorii, grăsimi și zahăr poate oferi o senzație imediată de plăcere și calm, reducând anxietatea și oferind o evadare temporară din gândurile și sentimentele negative. Această formă de autoliniștire este însă de scurtă durată și, de obicei, urmată de un val de vinovăție și rușine, amplificând ciclul de alimentație excesivă și comportamente compensatorii (Fairburn, 2008).

Este important de înțeles că alimentația excesivă nu rezolvă problemele emoționale fundamentale, ci doar le maschează temporar. În timp ce alimentele pot servi ca o distragere imediată și eficientă, pe termen lung, acest comportament agravează suferința psihologică și contribuie la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase. Persoanele cu bulimie ajung adesea să se simtă prinse într-un cerc vicios, în care alimentația excesivă și comportamentele compensatorii sunt alimentate de emoțiile negative pe care încearcă să le evite (Fairburn, 2008).

Pentru a rupe acest cerc vicios, este esențial ca intervențiile terapeutice să abordeze nu doar comportamentele alimentare, ci și cauzele emoționale subiacente ale acestora.

  1. Ciclul vicios al stresului și alimentației excesive:

Deși alimentația excesivă poate oferi o ușurare temporară a stresului, ea este adesea urmată de sentimente de vinovăție și rușine. Aceste sentimente negative apar din conștientizarea faptului că comportamentele alimentare sunt nesănătoase și contrare dorinței de a menține un stil de viață sănătos. Persoanele cu bulimie nervosa se pot simți prinse în capcana propriei neputințe de a controla alimentația, amplificând astfel anxietatea și stresul. În loc să diminueze stresul, alimentația excesivă poate deveni un factor de stres suplimentar, perpetuând astfel ciclul vicios (Costin, 2007).

Pe lângă sentimentele de vinovăție și rușine, comportamentele compensatorii inadecvate agravează și mai mult acest ciclu. Aceste comportamente includ vărsăturile autoinduse, abuzul de laxative și diuretice, postul excesiv și exercițiile fizice compulsive. Deși aceste acțiuni sunt menite să compenseze episoadele de alimentație excesivă și să prevină creșterea în greutate, ele provoacă suferință fizică și psihologică semnificativă. Comportamentele compensatorii nu doar că nu reușesc să atenueze stresul, dar contribuie la deteriorarea sănătății generale, provocând dezechilibre electrolitice, deshidratare și alte probleme medicale grave (Costin, 2007).

Stresul cronic, combinat cu episoadele de alimentație excesivă și comportamentele compensatorii, poate duce la o stare de epuizare fizică și emoțională. Persoanele cu bulimie nervosa se confruntă adesea cu o lipsă de energie și vitalitate, care le afectează capacitatea de a funcționa eficient în viața de zi cu zi. Stresul acumulat și suferința continuă pot conduce la o deteriorare semnificativă a stimei de sine și la sentimente de depresie și izolare. Astfel, ciclul vicios al stresului și alimentației excesive devine din ce în ce mai dificil de întrerupt, necesitând intervenții terapeutice specializate (Fairburn, 2008).

Strategii de gestionare a stresului pentru prevenirea alimentației disfuncționale:

Intervențiile terapeutice sunt esențiale pentru a rupe acest ciclu vicios și pentru a ajuta persoanele cu bulimie nervosa să dezvolte strategii sănătoase de gestionare a stresului.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este una dintre metodele cele mai eficiente, concentrându-se pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor disfuncționale. Prin dezvoltarea unor abilități sănătoase de coping și prin învățarea modului de a gestiona emoțiile negative fără a recurge la alimentația excesivă, persoanele cu bulimie nervosa pot începe procesul de recuperare și de restabilire a echilibrului mental și fizic (Fairburn, 2008).

Strategiile de gestionare a stresului mai includ tehnici de relaxare, cum ar fi tehnicile de mindfulness și respirația profundă, meditația și yoga, care pot reduce nivelul de cortizol și pot îmbunătăți reglarea emoțională.

CONCLUZIE

Prin înțelegerea profundă a suferinței psihologice asociate cu bulimia nervosa, profesioniștii din domeniul sănătății mintale pot oferi suport adecvat și intervenții terapeutice menite să îmbunătățească calitatea vieții persoanelor afectate de această tulburare. Dacă dumneavoastră sau cineva cunoscut se confruntă cu bulimia, nu ezitați să căutați ajutor. Există soluții și sprijin disponibile pentru a ajuta la recuperare și la îmbunătățirea calității vieții.

Roxana Alexandra Popa

Cabinet psihoterapie Bucuresti – Piața Victoriei sector 1

Descoperă puterea psihologiei pentru bunăstarea ta mentală!

Achiziționează acum pachete de servicii psihologice la un preț avantajos!

Fie că te confrunți cu stresul zilnic, anxietatea sau că dorești să îți îmbunătățești relațiile și dezvoltarea personală, pachetele noastre de servicii sunt special concepute pentru a te ajuta să atingi echilibrul mental și emoțional dorit. Descoperă toate pachetele și tarifele aici.

Programează-te acum!  pentru a rezerva online sesiunea dorită și a plăti direct cu cardul. Este simplu și rapid!

Pe blogul nostru de psihologie, găsești conținut de calitate, scris de mine – Roxana Alexandra Popa, psiholog clinician și psihoterapeut. Aici vei găsi articole valoroase care îți oferă informații utile și tehnici practice din domeniul psihologiei, pentru a te sprijini în călătoria ta spre o viață mai bună.

Acest blog este destinat exclusiv scopurilor informative și nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un profesionist în sănătate. Consultați întotdeauna un specialist înainte de a adopta noi tehnici de dezvoltare personală sau intervenții de sănătate.

Nu mai amâna! Începe astăzi drumul către o viață mai echilibrată și fericită.

Bibliografie

Cărți

  1. Fairburn, C. G. (2008). Cognitive Behavior Therapy and Eating Disorders. Guilford Press.
  2. Costin, C. (2007). The Eating Disorders Sourcebook. McGraw-Hill.
  3. Mehler, P. S. (2017). Eating Disorders: A Comprehensive Guide to Medical Care and Complications. Johns Hopkins University Press.
  4. Treasure, J., Smith, G., & Crane, A. (2007). Skills-based Learning for Caring for a Loved One with an Eating Disorder: The New Maudsley Method. Routledge.
  5. Storch, E. A. (2017). Handbook of Treating Variants and Complications in Anxiety Disorders. Springer.
  6. Mott, L. A. (2009). Understanding Eating Disorders. University Press.
  7. Panksepp, J. (2004). Neuroscience of Human Behavior. Academic Press.
  8. van der Kolk, B. (2014). The Body Keeps the Score: Brain, Mind, and Body in the Healing of Trauma. Viking.
  9. Panksepp, J. (2004). Neuroscience of Human Behavior. Academic Press.
  10. Sapolsky, R. M. (2004). Why Zebras Don’t Get Ulcers: The Acclaimed Guide to Stress, Stress-Related Diseases, and Coping. Henry Holt and Company.
  11. McEwen, B. S. (2007). The End of Stress As We Know It. Dana Press.
  12. Linehan, M. M. (2015). DBT Skills Training Manual, Second Edition. Guilford Press.

Resurse Video

  • Breel, K. (2013). Confessions of a Depressed Comic[Video]. TED.
  • Link: TED Talk: Confessions of a Depressed Comic
  • Wade, T. (2016). Understanding Bulimia Nervosa[Video]. YouTube.
  • Link: Understanding Bulimia Nervosa on YouTube
  • Greenfield, L. (2006). THIN[Documentar]. HBO.
  • Link: THIN Documentary on HBO
  • Kaye, W. (2018). Brain Imaging in Eating Disorders[Video]. YouTube.
  • Link: Brain Imaging in Eating Disorders on YouTube
  • Noxon, M. (2017). To the Bone[Film]. Netflix.
  • Link: To the Bone on Netflix

Resurse Online