aug.
„Situationship” și cum îți afectează sănătatea emoțională – explicații psihologice pentru tinerii Gen-Z și nu numai….
Intro – Ce este o situationship?
„Ne vedem, ne scriem zilnic, dormim împreună, dar… nu suntem împreună. Nu e relație, dar nici libertate totală. Și totuși, îmi e greu să plec.”
- Dacă ai dat seen la acest gând și nu ai răspuns, felicitări, ești în situationship.
- Dacă te regăsești în această descriere, cel mai probabil te afli într-o situationship – un tip de relație ambiguă, frecvent întâlnită în rândul tinerilor din generația Gen-Z.
- Este o legătură emoțională și/sau sexuală fără angajament formal, dar cu destulă implicare cât să simți confuzie, frustrare și suferință.
🧠 Context științific: Această relație fără etichetă este definită în psihologie drept o relație ambivalentă. Conform teoriei atașamentului (Bartholomew & Horowitz, 1991), aceste conexiuni apar frecvent la persoane cu stil de atașament evitant sau anxios, care se tem de intimitate sau de abandon. Terapia individuală poate ajuta la identificarea acestor tipare și la transformarea relațiilor în unele sănătoase și asumate.
Semnele că ești într-o relație ambiguă (situationship)
Semnul nr. 1 sau despre „Popularitatea fenomenului”:
Gen-Z preferă adesea relații fără etichetă, nu pentru că nu ar ști să le pună, ci pentru că eticheta înseamnă responsabilitate. Și emoții. Și, Doamne ferește, disponibilitate emoțională .
Relațiile fără etichetă sunt din ce în ce mai prezente în viața tinerilor. Gen-Z se teme de angajamente, dar caută totuși intimitate și conexiune. Această contradicție duce la relații de tip situationship, menținute prin mesaje vagi, întâlniri spontane și lipsă de asumare.
Semnul nr. 2 sau despre “Zona gri emoțională”:
E ca Netflixul relațiilor: te uiți, te implici, dar nu știi exact ce se întâmplă. Nu există un “next episode” garantat. Doar cliffhanger după cliffhanger***.
***Ah, „cliffhanger”. Un cuvânt englezesc, evident, pentru că limba română nu avea nevoie să inventeze ceva care sună a alunecare emoțională de pe stâncă.
Definiție clasică:
Un cliffhanger e o tehnică narativă folosită în filme, seriale, cărți sau chiar conversații toxice, în care povestea se oprește brusc într-un punct tensionat, fără rezolvare. Scopul? Să te lase atârnat de marginea emoțională (cliff-hanger, adică „cel care atârnă de o stâncă”), obligându-te să revii pentru a afla ce se întâmplă mai departe.
Aplicat în viața reală
- Îți spune că „nu e pregătit de o relație”, dar continuă să te caute noaptea.
- Te face să crezi că o să „discutați serios”, dar dispare după ce-i spui că ai sentimente.
- Promite că „vorbește mâine”, și… surpriză, mâine e în 2037.
Asta e un cliffhanger emoțional.
Un „nu știu ce suntem” care te ține conectat(ă) prin speranță și confuzie. Gen Netflix, dar fără buton de „Skip recap”. Și nici final.
Mai poate fi descris și ca acel spațiu psihologic “incert” care creează stres emoțional cronic și epuizare psihică. Este un spațiu între „suntem” și „nu suntem”, cunoscut și ca liminalitate relațională*** (hai ca explicăm și acest concept mai jos un pic cu toate ca se va lungi articolul și o să îți pierzi interesul – că aici nu e ca pe TikTok cu scrolare ci cu rămânere în task – respectiv a citi un articol cap/coadă),.
Revenim: Liminalitatea relațională: este spațiul dintre “nimic” și “ceva” care te ține blocat(ă)
Termenul liminal vine din latinescul „limen”, care înseamnă prag – și exact asta trăiești: o relație care stă cu un picior în ușă și unul în afara ei. Nu intră. Nu pleacă. Doar te ține în suspans.
În psihologie, liminalitatea este o stare tranzitorie, instabilă, în care o persoană sau o relație nu mai este ceea ce a fost, dar nici nu a devenit încă ceva nou. Se regăsește adesea în procesele de schimbare identitară, maturizare emoțională sau transformări de rol (Turner, 1967 – teorie antropologică adaptată în psihologie relațională).
Într-o relație, liminalitatea se simte ca un „nu știu” care devine cronologic, nu doar emoțional:
- Nu știi dacă să vorbești cu alții, că poate ești deja „cu cineva”…
- Dar nici nu ești sigur(ă) că ești ales/aleasă.
- Nu ai libertate totală, dar nici asumare care să-ți dea siguranță.
- Ai atașament, dar zero claritate.
Rezultatul?
- Instabilitate emoțională
- Oboseală mentală
- Așteptări pasiv-agresive mascate în „eu nu cer nimic, dar sper tot”
- Dorința de control peste o relație care nu e nici măcar declarată
De ce rămânem în liminalitate?
- Pentru că ești în căutarea unui sens, dar nu vrei (sau nu poți) să forțezi o decizie.
- Pentru că frica de respingere e mai mare decât nevoia de claritate.
- Pentru că îți spui „poate, cu timpul”, și timpul trece… cu tine pe hold emoțional.
Este ca și cum ai fi într-o sală de așteptare fără programare. Te rogi să fii chemat(ă) înăuntru, dar secretara iubirii nu îți zice nimic.
Ce se întâmplă în creierul tău?
Relațiile ambigue activează sistemele de supraviețuire: cortexul prefrontal (care caută sens), amigdala (care detectează pericol), și sistemul de recompensă (care trăiește din gesturi mici și imprevizibile de afecțiune).
Rezultatul? Ai parte de rollercoaster emoțional cu dopamină ocazională, dar fără stabilitate.
Ce ar trebui să faci când recunoști liminalitatea?
- Pune întrebări clare. Nu doar „Ce suntem?” ci și „Ce vrei TU, în mod real, să construiești?”
- Notează cât durează această fază. Dacă e mai lungă decât o lună, nu e tranziție. E stagnare.
- Fii sincer(ă) cu tine: Dacă ai rămâne aici încă 3 luni, cum te-ai simți?
Semnul nr. 3 sau despre “Confuzie și anxietate relațională” în situationship:
Dacă ai gânduri repetitive de tipul „Oare ce suntem?” sau „Poate azi îmi spune ceva clar…”, e posibil să trăiești disonanță cognitivă***(Festinger, 1957). Aceste contradicții generează suferință emoțională și neîncredere în sine.
***Ce este disonanța cognitivă (iar se lungește articolul – dar asta e – psihologia omului este cum este….)?
Teoria disonanței cognitive explică ce se întâmplă atunci când trăiești o contradicție între convingerile tale și realitatea pe care o percepi.
În cazul situationship-urilor, apare ceva de genul:
- Credință: „Merit o relație clară și sigură.”
- Realitate: „Nu știu ce suntem, mi se răspunde vag, primesc afecțiune aleatoriu.”
Această discrepanță nu e doar „enervantă”. Ea activează în creierul tău sisteme de stres (amigdala, hipotalamusul, axa HPA), care pot duce la:
- neliniște emoțională cronică
- insomnii
- dificultăți de concentrare
- atacuri de panică ușoare
- lipsă de încredere în sine
Cum se simte în realitate situationship-ul?
- Te trezești dimineața cu gândul la persoana respectivă, dar nu cu entuziasm. Cu incertitudine.
- Verifici telefonul compulsiv: „A văzut mesajul? De ce nu a răspuns?”
- Te întrebi constant dacă ai făcut ceva greșit. Sau dacă „ai spus prea mult”.
- Devii nesigur(ă) în alte domenii ale vieții – serviciu, prieteni, familie.
- Te compari cu alții și te judeci pentru că „nu ești suficient(ă)” cât să primești o relație clară.
Efecte psihologice pe termen lung ale situationship-ului:
- Scăderea stimei de sine: Când nu primești validare emoțională sau claritate, creierul tău începe să creadă că tu ești problema.
- Activarea stilului de atașament anxios: Relația devine un spațiu de nesiguranță în care alergi constant după semnale de aprobare.
- Normalizarea relațiilor neclare: Odată ce ai stat destul într-o situationship, orice alt tip de conexiune sănătoasă poate părea plictisitoare sau… suspectă.
- Toleranță crescută la ambiguitate toxică: Îți pierzi capacitatea de a seta limite și accepți mai ușor comportamente pasiv-agresive, lipsa de reciprocitate, sau chiar micro-abuzuri emoționale.
Psihologia de fundal (pe scurt și clar):
- Creierul uman preferă claritatea și coerența. Când nu le primește, compensează prin obsesie și analiză excesivă.
- Emoțiile contradictorii provoacă activare emoțională intensă, dar instabilă – ceea ce dă senzația de „chimie”… când de fapt e anxietate relațională.
- Pentru unii oameni, confuzia e mai suportabilă decât respingerea – de aceea rămân în relații care nu le oferă nimic concret.
Ce poți face:
- Observă dacă ai început să trăiești în gândurile despre relație mai mult decât în relația în sine.
- Notează contradicțiile dintre ceea ce îți spune persoana vs ce face.
- Reflectează: Îmi aduce această conexiune claritate sau doar confuzie cu pauze de intensitate?
- Discută cu un terapeut despre cum te poziționezi în relații și ce accepți fără să-ți dai seama.
De ce apar relațiile de tip situationship – Rădăcinile emoționale/cauze psihologice frecvente (dacă ți-ai pierdut răbdarea îmi pare rău – mai am ceva de spus…)
- Frica de angajament: “Dacă mă implic, pierd libertatea.”
Adevărul e că o relație sănătoasă nu e o cușcă, dar dacă ai crescut cu părinți care comunicau doar prin volum, e de înțeles de ce așa pare.
Mai poate proveni din experiențe anterioare de respingere sau dintr-un stil de atașament evitant (Mikulincer & Shaver, 2007). Persoanele cu acest pattern se retrag emoțional pentru a evita să fie rănite.
- Frica de pierdere: Jumătate de conexiune e mai bine decât zero? Pe termen scurt – poate. Pe termen lung? E ca și cum ai mânca chipsuri la cină și te miri că ești flămând a doua zi.
Chiar dacă relația este nesatisfăcătoare, poate părea „mai bună decât nimic”. Aceasta este baza dependenței afective – un mecanism inconștient de a rămâne într-o conexiune toxică.
- Evitarea intimității autentice: De ce să te arăți vulnerabil când poți vorbi despre traumele tale cu ironie rece pe Insta stories? Distanța e confortabilă. Apropierea… cere muncă. Și tu ești obosit(ă).
Observație: Mulți preferă relații superficiale pentru a evita expunerea emoțională reală. Conform teoriei triunghiului iubirii (Sternberg, 1986)*** (explic altă dată deși cred că am mai scris pe aici un articol cu tema asta…), aceste relații oferă doar pasiune sau intimitate parțială, dar lipsesc angajamentul și siguranța.
Întrebări de introspecție – testul sănătății relaționale/ doare puțin, dar nu mori).
Pentru a ieși dintr-o situationship sau a o înțelege mai bine, începe cu introspecția. Nu cu „gânditul obsesiv” cu scroll printre mesaje vechi, ci cu o formă mai matură de reflecție: activarea metacogniției***.
***Metacogniția înseamnă „gândirea despre propria gândire”. Este capacitatea de a ieși, temporar, din emoția de moment și de a privi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă:
Ce gânduri am? Ce emoții le însoțesc? Sunt gânduri realiste sau distorsionate? Mă ajută sau mă blochează?
În context relațional, metacogniția te ajută să:
- observi tiparele tale de atașament care se repetă.
- recunoști momentele în care tolerezi ambiguitatea din frică, nu din alegere.
- identifici gândurile automate care te trag înapoi („Nu merit mai mult”, „Așa sunt toate relațiile”).
- faci diferența între ce simți și ce vrei cu adevărat.
În terapie, aceste întrebări devin instrumente active de conștientizare. Ele transformă o stare pasivă („nu știu ce să fac”) într-un proces conștient de clarificare și decizie.
Iar fără metacogniție, rămâi blocat(ă) în reacție, în loc să evoluezi prin reflecție.
În situația prezentă întrebările care activează metacogniția și pot fi folosite și în terapie individuală sau de cuplu sunt:
- Ce îmi oferă concret această relație?
- Ce ne lipsește pentru a fi un cuplu asumat?
- Dacă relația s-ar încheia azi, aș simți mai multă pierdere sau mai multă ușurare?
- Îmi hrănește această conexiune valorile și obiectivele de viață?
Bază terapeutică: Întrebările sunt inspirate din interviul motivațional (Miller & Rollnick, 2012), folosit în coaching relațional și psihoterapie pentru clarificarea motivației personale.
Exercițiu de claritate emoțională – încă 5 minute/ promit că nu doare ca un ghosting
- Scrie 3 lucruri pe care ți le dorești sincer într-o relație sănătoasă – Nu copy-paste de pe Pinterest.
- Evaluează dacă relația actuală – situația ambiguă – ți le oferă – adică relația aia care “nu e relație.”.
- Dacă e decalaj mare, ce-ai putea schimba? Să vorbești deschis? Să ceri claritate? Sau să-ți vezi de viață? Alege o opțiune. Orice. Inacțiunea e și ea un răspuns, dar na… slab
Notează ce poți face:
- Discuție clarificatoare
- Stabilirea de limite
- Decizia de a încheia relația ambiguă.
🧠 Bază științifică: Exercițiul este preluat din terapia cognitiv-comportamentală (CBT). Scopul este reducerea distorsiunilor cognitive și revenirea la alinierea cu propriile valori.
Cum te poate ajuta terapia individuală sau de cuplu
Dacă simți că rămâi blocat(ă) în relații fără direcție sau în patterns care te fac să accepți mai puțin decât meriți, este momentul să ceri ajutor.
La AuthenticMind®, te susțin să:
- Identifici tiparele de atașament care te atrag spre relații ambigue
- Lucrezi pe reglarea anxietății de abandon și autonomia emoțională
- Construiești relații sănătoase, clare și asumate, aliniate cu obiectivele tale de viață
📩 Programează o sesiune de terapie individuală sau de cuplu.
La AuthenticMind®, nu o să-ți spunem că ex-ul tău e narcisist din prima. În schimb, o să lucrăm la de ce ai rămas blocat(ă) într-o legătură confuză, cum să-ți gestionezi frica de respingere, și ce înseamnă relații autentice, nu doar estetice.
Descoperă cum poți ieși din zona gri și să construiești o relație cu sens.
PS:
Dacă ți-a dat like la story dar nu ți-a răspuns la mesaj de 2 zile, articolul ăsta e pentru tine. Dacă citești acest articol și te gândești: „Oare să-l trimit și persoanei cu care sunt în situationship?”, poate e timpul să-l citești din nou. Pentru tine. Apoi, dacă ești pregătit(ă) să înlocuiești confuzia cu claritate, știi unde mă găsești.
Și dacă…
….. după ce ai citit tot acest articol, ai avut un moment de „oh… și X e clar într-o situationship”, nu păstra iluminarea doar pentru tine. Adevărul nu e ceva de ținut secret.
📤 Trimite articolul urgent mai departe! Cu drag. Cu subtilitate. Sau fără….direct!
O zi frumoasă! Cu bine!
Descoperă puterea psihologiei pentru bunăstarea ta mentală!
Achiziționează acum de servicii psihologice! Fie că te confrunți cu stresul zilnic, anxietatea sau că dorești să îți îmbunătățești relațiile și dezvoltarea personală, pachetele noastre de servicii sunt special concepute pentru a te ajuta să atingi echilibrul mental și emoțional dorit. Programează-te acum! pentru a rezerva online sesiunea dorită și a plăti direct cu cardul. Este simplu și rapid!
Pe blogul nostru de psihologie, găsești conținut de calitate, scris de mine – Roxana Alexandra Popa, psiholog clinician și psihoterapeut. Aici vei găsi articole valoroase care îți oferă informații utile și tehnici practice din domeniul psihologiei, pentru a te sprijini în călătoria ta spre o viață mai bună. Acest blog este destinat exclusiv scopurilor informative și nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un profesionist în sănătate. Consultați întotdeauna un specialist înainte de a adopta noi tehnici de dezvoltare personală sau intervenții de sănătate. Nu mai amâna! Începe astăzi drumul către o viață mai echilibrată și fericită.
Blogul de psihologie este special creat pentru a îți oferi conținut de calitate. Acesta este scris de mine – psiholog clinician și psihoterapeutul Roxana Alexandra Popa și prezintă articole construite pentru a vă furniza informații utile din zona psihologiei.*Această postare are doar scop informativ. Nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul profesional sau psihologic. Contactați întotdeauna furnizorul dvs. de servicii de sănătate calificat înainte de a implementa orice nouă tehnică de dezvoltare personală sau de intervenție de sănătate.
Pentru a afla ce se întamplă la prima ședință poți asculta aici
*Informațiile din acest articol sunt strict educative. Această înregistrare nu are scopul de a preveni, diagnostica, trata sau vindeca nici o afecțiune.
Dacă vrei să citești:
FUGI DE ANXIETATE SAU DANSEZI CU EA?
MANOSFERA, BĂRBAȚII ȘI HARTA UNEI RĂNI COLECTIVE MASCATE
Sau poate vrei să înveți ceva: