Indra Nooyi și Zaha Hadid – Cum rămâi pe traiectoria ta chiar când lumea nu e construită pentru tine

Un articol despre psihologie, coaching și cum două femei formidabile m-au inspirat în 2025 să rămân fidelă propriei traiectorii, indiferent de obstacole.

De ce articolul acesta e și despre mine

Anul 2025 nu a fost doar un moment de reflecție, ci începutul unei călătorii profunde către mine însămi. A fost un an în care mi-am dat voie să simt, să mă opresc din a alerga după „corectitudine” profesională și să cobor în mine. O călătorie minunată, plină de descoperiri, în care  – pe parcursul unui an de zile – am fost însoțită de unul dintre cei mai respectați mentori în psihologia traumei: medicul și formatorul Gabor Maté, în formarea Compassionate Inquiry și echipa sa din România.

Această formare, chiar și după mulți ani de practică și studiu în domeniul psihologiei, m-a condus spre „cămăruțe neumblate sau uitate” ale sufletului și minții mele. Acolo, în aceste spații ignorate, am regăsit o altă energie: una a reinventării, a acceptării și reconectării profunde cu inima mea.

De unde această căutare? De unde această nevoie de reinventare și reconectare? Mult timp m-a însoțit și pe mine o întrebare subtilă, greu de pus în cuvinte: de ce am senzația că nu mă potrivesc complet, chiar și atunci când fac totul “cum trebuie”? Nu era o chestiune de fel de a fi sau de statut social. Era mai profundă. O tensiune între cine sunt în esență și cine „ar trebui” să fiu ca să fiu acceptată pe deplin.

Răspunsul n-a venit sub forma unei definiții sau a unui diagnostic. A fost, mai degrabă, un proces lent, uneori inconfortabil, dar esențial — o reconectare cu propria mea autenticitate. Iar acest proces a căpătat în timp un nume și o formă: AuthenticMind®. Un spațiu de întoarcere acasă, nu către o versiune ideală, ci către una adevărată.

AuthenticMind® nu este doar un brand. E rezultatul acestei călătorii. Este spațiul în care mi-am adunat bucățile și le-am dat o formă coerentă, umană, caldă. În acest context le-am redescoperit cândva pe Indra Nooyi și Zaha Hadid – nu ca icoane, ci ca surse de adevăr și ca oglinzi și pe care ți le dăruiesc și ție cititorule ca “să le vezi, să le auzi și să le simți”.

Aceste două femei despre care vreau să îți spun ca mi-au fost în gând în anul 2025 – au crescut în lumi care nu le-au fost favorabile, dar ele nu și-au abandonat direcția internă. Au rămas pe traiectorie nu pentru că era ușor, ci pentru că alternativa ar fi însemnat să se trădeze pe sine.

Le știam pe Indra Nooyi și pe Zaha Hadid de mult timp. Le-am citit, le-am admirat, le-am analizat profesional. Dar anul acesta s-a întâmplat altceva: nu le-am mai întâlnit doar cu mintea, ci le‑am simțit în inimă. Le-am recunoscut din interior.

Ambele au fost privite mult timp ca „diferite”. Prea atipice, prea incomode, prea greu de încadrat. Exact acel tip de diferență care nu e respinsă frontal, dar nici primită cu adevărat. Și, poate fără să-mi dau seama atunci, aici a apărut punctul comun cu propria mea poveste.

Indra Nooyi – Leadership care nu și-a amputat umanitatea

Indra Nooyi s-a născut în Chennai, India, într-o familie conservatoare unde se aștepta ca fetele să fie inteligente, dar nu vizibile. Curiozitatea, ambiția și ideile mari nu erau trăsături încurajate la o tânără fată – cel puțin nu în afara temelor de acasă. Și totuși, Indra nu s-a oprit. A urmat studii de prestigiu în India și apoi a obținut un MBA la Yale, într-o vreme în care femeile din mediul ei rar ajungeau să plece din țară, și cu atât mai puțin să conducă imperii corporatiste.

Când a pășit în lumea companiilor americane, a intrat într-un mediu în care leadershipul era definit prin tărie rece, nu prin empatie. Scepticismul nu era subtil – era direct. Era întrebată dacă „înțelege cu adevărat” lumea businessului. Dacă „rezistă” în competiția dură.

Dar Indra nu și-a adaptat valorile ca să se conformeze. A refuzat să se „neutralizeze” emoțional pentru a părea mai potrivită. A încorporat umanitatea în leadership și a arătat că performanța reală nu vine din tăierea sentimentelor, ci din integrarea lor.

Ajunsă CEO la PepsiCo, a refuzat să devină un lider „tăios” după modelul clasic. Așa a apărut filosofia ei – Performance with Purpose – un model care nu separă profitul de sens, nici eficiența de responsabilitate socială. Indra Nooyi nu a fost doar prima femeie CEO la PepsiCo. A fost una dintre puținele care au schimbat nu doar cifrele unei companii, ci modul în care cultura corporatistă înțelege echilibrul între rezultate și oameni.

Puterea ei a venit dintr-o busolă internă clară. Nu a condus prin frică, ci prin sens. Și exact asta îi dă autoritate până azi.

Cum se motiva cu adevărat?

Pentru Indra Nooyi, energia nu venea doar din rezultate sau poziție. Se ancora în ceva mult mai stabil: valorile ei personale. După zile lungi, tensionate, în medii dominate de presiune și competiție, se întorcea acasă și își regăsea centrul în familie, spiritualitate și sensul mai larg al muncii ei.

Nu își izola umanitatea ca să performeze – dimpotrivă, o aducea cu ea. Scria scrisori de mulțumire nu doar către angajați, ci și către părinții acestora. Gândiți-vă o clipă la asta: într-o lume în care eficiența e totul, ea alegea recunoștința. Acorda timp pentru o scrisoare sinceră – gest de a valida rădăcinile unui om, nu doar performanțele lui.

Avea o busolă internă clară, pe care o folosea ca ghid în decizii grele:
„Fii bun, dar ferm. Ai principii, dar nu uita de oameni.”

În coaching, le spun adesea clientelor mele: nu trebuie să alegi între putere și compasiune. Când ești aliniată cu valorile tale, devii clară, nu dură. Iar Indra Nooyi a demonstrat exact asta. A fost dovada vie că poți conduce cu forță, fără să-ți pierzi blândețea.

🔍 Întrebare de coaching:
Care sunt valorile tale-lumină, cele care îți pot ține direcția chiar și când e ceață? Le folosești în deciziile de zi cu zi sau le-ai pus pe pauză, „pentru mai târziu”?

Exemplu de coaching:

Am lucrat cu un client CEO care se simțea obligat să aleagă între carieră și empatie. Am folosit modelul Indrei Nooyi pentru a-i arăta că leadershipul autentic înseamnă să îți aduci umanitatea la masă, nu să o lași la ușă. Am explorat valorile lui și cum să le exprime fără frică, chiar și în medii rigide.

Zaha Hadid – Fidelitate față de viziune, chiar când ești respinsă

Născută la Bagdad, într-o familie educată și influentă, Zaha Hadid a crescut într-un mediu în care cultura și matematica coexistau firesc. Tatăl ei, un important om politic progresist, a încurajat-o să gândească liber. Și a făcut-o.

Când a ajuns în Marea Britanie să studieze arhitectura, s-a lovit de alt tip de limită: nu una culturală, ci structurală. Era femeie, imigrantă, neconformistă. Vedea lumea altfel și o desena altfel. Însă planșele ei erau deseori respinse: „prea futuriste”, „nefezabile”, „imposibil de construit”.

Ani întregi, a fost recunoscută mai mult pentru idei decât pentru clădiri reale. Dar n-a renunțat. Nu și-a redus viziunea ca să fie pe placul altora. Nu și-a făcut curbele mai drepte doar pentru că erau mai ușor de acceptat. A continuat să proiecteze imposibilul până când lumea a început să se curbeze după ea.

Zaha Hadid a fost prima femeie care a câștigat Premiul Pritzker, echivalentul Nobelului în arhitectură. Dar înainte de recunoaștere, a fost ani întregi refuzată. Desenele ei erau văzute drept „prea futuriste”, „nefezabile” sau „nepotrivite pentru lumea reală”.

Și totuși, nu și-a diminuat niciun colț de vis. Nu a căutat acceptare prin conformare. A continuat să deseneze curbe imposibile și structuri fluide, până când lumea a început să o vadă. A fost curajoasă, dar nu agresivă. A fost hotărâtă, dar nu defensivă și mai ales, a fost fidelă esteticii și viziunii ei interioare.

Cum își păstra Zaha Hadid viziunea vie?

Zaha Hadid nu își căuta validarea în aplauze. Nici în „a face ca ceilalți”. Avea o sursă de motivație profund diferită: convingerea că viziunea ei are sens chiar și atunci când — sau mai ales atunci când — lumea nu era pregătită să o înțeleagă.

Spunea clar și fără ezitare:
„Nu sunt aici să repet ce s-a mai făcut. Sunt aici să arăt ce încă nu s-a imaginat.”

Se hrănea din disconfort, nu îl evita. Când proiectele ei erau refuzate sau catalogate drept „imposibile”, nu ceda, ci își spunea: „Poate încă nu înțeleg, dar știu că are sens.” Asta nu e încăpățânare. E fidelitate profundă față de sine, față de ceva care nu are nevoie de aplauze ca să existe.

În coaching, o întreb des pe clienta care simte că „e prea mult pentru ceilalți”: Și dacă nu e prea mult? Dacă ești exact cât trebuie pentru misiunea ta, doar că încă n-ai ajuns în contextul potrivit?

Zaha Hadid a fost o arhitectă nu doar a spațiilor, ci a realităților posibile. A fost dovada că respingerea nu este o confirmare că ai greșit direcția — ci un semn că înaintezi în teritorii pe care alții nu le-au explorat încă.

🔍 Întrebare de coaching:
Ce parte din tine continui să o ascunzi doar pentru că ceilalți „nu o înțeleg încă”? Ce ar însemna să o onorezi, în loc să o corectezi?

Exemplu de coaching:

Am lucrat cu o clientă creativă care simțea că ideile ei nu sunt luate în serios. Am folosit modelul Zahăi Hadid pentru a o încuraja să-și protejeze viziunea, dar să o comunice strategic. Am lucrat pe schema de respingere și pe validarea internă. Rezultatul? Mai puțină frică, mai mult curaj.

Autenticitate vs. disonanță – explicat simplu

Ce au avut în comun Indra și Zaha, dincolo de carierele spectaculoase? Faptul că nu s-au trădat pe sine. Au rămas în contact cu valorile lor, chiar și când lumea părea să le ceară altceva.

Iar aici ajungem la un concept esențial în psihologie și coaching: disonanța.

Dizonanța apare atunci când ceea ce gândești, ceea ce simți și ceea ce faci merg în direcții diferite. Când spui „da” cu vocea, dar corpul tău spune „nu”. Când urmărești obiective care nu te reprezintă. Când te adaptezi excesiv doar ca să aparții.

Pe moment, pare o strategie de supraviețuire. Dar în timp, disonanța e o sursă majoră de epuizare emoțională, anxietate și ruptură de sine. Nu pentru că „nu faci destul”, ci pentru că trăiești prea departe de ce contează pentru tine cu adevărat.

Autenticitatea, în schimb, nu înseamnă egoism sau haos. Înseamnă aliniere internă. Alegeri făcute cu respect față de tine, chiar și când sunt inconfortabile. Înseamnă să te întorci către tine, cu sinceritate, și să spui: Asta e direcția mea. Și o respect.

Strategii aplicabile imediat – inspirație din viața lor

Indra Nooyi și Zaha Hadid nu ne-au lăsat doar biografii impresionante. Ne-au lăsat și niște repere vii despre ce înseamnă să-ți păstrezi direcția atunci când lumea te cere altfel. Nu au fost „norocoase” sau „excepții”. Au fost constante, curajoase și, mai ales, aliniate cu ele însele.

Dacă simți că ești într-un moment în care vrei să te apropii mai mult de tine sau să-ți regăsești claritatea, iată cinci strategii inspirate direct din felul în care au trăit și acționat ele – dar adaptate pentru viața ta, aici și acum:

1️⃣ Rămâi fidel/ă traiectoriei, nu confortului emoțional temporar
Întrebare: Renunți pentru că nu e aliniat sau pentru că îți e teamă?

2️⃣ Acceptă că vei fi „nepotrivit/ă” în unele contexte
Dacă toți te plac, poate că nu te mai vezi tu.

3️⃣ Construiește validare internă înainte de aplauze
Scrie-ți propriile criterii de succes. Nu ce vrea lumea.

4️⃣ Fii constant/ă, nu perfect/ă
Nici Nooyi, nici Hadid nu au fost „instant hit”. Au mers ani înainte fără validare.

5️⃣ Transformă oboseala în semnal, nu verdict
Oboseala înseamnă că duci prea mult singur/ă. Nu că ești greșit/ă.

Tehnică profesională de setare a obiectivelor pentru 2026

Până acum, am vorbit despre două femei care au avut curajul să rămână pe drumul lor. Dar curajul nu vine dintr-un impuls de moment. Vine din claritate. Iar claritatea nu vine din exterior, ci dintr-un proces constant de autoobservare, alegere și acțiune.

Dacă simți că 2025 te-a obosit, te-a încercat sau te-a pus pe pauză, îți propun să nu începi 2026 doar cu planuri ambițioase, ci cu întrebări bune și să-ți setezi obiectivele nu din grabă, ci din valori. Nu pentru validare externă, ci pentru coerență internă.

Iată o tehnică profesională de setare a obiectivelor inspirată din terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și din coaching orientat pe sens. Simplă, dar profundă — și cu adevărat aplicabilă:

Pasul 1 – Clarificare valori (5 minute)
Ce contează cu adevărat pentru tine acum? Nu ce „ar trebui”. Ce te mișcă, ce te liniștește, ce te motivează? Exemple: autenticitate, contribuție, echilibru, libertate.

Pasul 2 – Obiectiv filtrat prin valori
Nu „vreau mai mult”, ci:
Vreau X pentru că sprijină valoarea Y.
Ex: „Vreau să reduc programul de lucru pentru că îmi respect valoarea echilibrului, nu pentru că ‘așa fac alții’.”

Pasul 3 – Test CBT rapid
Ce gând îți apare când te gândești la acel obiectiv?
E un gând care vine din frică („nu sunt în stare”, „n-are rost”) sau din realism („va fi greu, dar posibil”)? Observă-l. Nu-l judeca.

Pasul 4 – Micro-acțiune săptămânală
Ce poți face în 30–60 minute pe săptămână ca să te apropii de acel obiectiv?
Nu aștepta „momentul perfect”. Creează o mișcare mică, dar constantă. Acolo apare transformarea.

Mini-exerciții introspective

• Ce parte din mine am ignorat în ultimii ani?
• Unde mă simt în disonanță, dar continui „din inerție”?
• Dacă aș avea curajul Zahăi Hadid sau calmul Indrei Nooyi, ce decizie aș lua diferit?
• Cum ar arăta 2026 dacă m-aș respecta mai mult?

Concluzie

Indra Nooyi și Zaha Hadid nu au avut vieți ușoare. Dar au avut vieți aliniate. Și asta face diferența: în sănătatea psihică, în alegeri, în sens. Dacă te simți obosit/ă, copleșit/ă sau la limită, nu înseamnă că e ceva greșit cu tine. Poate doar ai nevoie de spațiu, de sprijin și de curajul să te realiniezi cu tine.

Sper că te-am făcut curios/curioasă pe tine… cititorule …. 

… sau poate dorești o explorare personală:

Programează-te acum!  pentru a rezerva online sesiunea dorită și a plăti direct cu cardul. Este simplu și rapid!

Pe blogul nostru de psihologie, găsești conținut de calitate, scris de mine – Roxana Alexandra Popa, psiholog clinician și psihoterapeut. Aici vei găsi articole valoroase care îți oferă informații utile și tehnici practice din domeniul psihologiei, pentru a te sprijini în călătoria ta spre o viață mai bună. Acest blog este destinat exclusiv scopurilor informative și nu înlocuiește sfatul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un profesionist în sănătate. Consultați întotdeauna un specialist înainte de a adopta noi tehnici de dezvoltare personală sau intervenții de sănătate. Nu mai amâna! Începe astăzi drumul către o viață mai echilibrată și fericită.