RAPORT TEST SĂNĂTATE MINTALĂ

Tulburarea de anxietate este o afecțiune mentală care se caracterizează prin prezența unor niveluri intense și persistente de anxietate și neliniște, care pot fi debilitante și pot afecta capacitatea unei persoane de a se descurca în viața de zi cu zi.

Simptomele tulburării de anxietate pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• O senzație constantă de tensiune și neliniște
• Preocuparea excesivă sau persistentă față de anumite probleme, precum sănătatea, bani, familie sau muncă
• Panică sau frică extremă în anumite situații sau activități
• Simptome fizice, cum ar fi transpirația, palpitațiile, tremurul, tensiunea musculară sau durerile de stomac
• Evitarea anumitor situații sau activități din cauza anxietății
• Compulsiile sau obsesiile

Simptomele normale de anxietate pot fi experimentate de oricine în momente de stres sau incertitudine. Acestea includ o ușoară senzație de neliniște, gânduri negative și o creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac.

Simptomele medii de anxietate includ o senzație de agitație, dificultăți în concentrare și iritabilitate, împreună cu simptomele normale. Persoana poate începe să evite anumite situații sau activități care le provoacă anxietate și pot apărea simptome fizice, cum ar fi transpirația excesivă sau durerile de stomac.

Simptomele ridicate de anxietate sunt caracterizate de o anxietate excesivă, care poate afecta semnificativ viața de zi cu zi a persoanei. Acestea includ simptomele medii, dar într-o formă mult mai gravă, precum și panică și frică intensă. Persoana poate experimenta oboseală extremă, probleme cu somnul, tremurături, senzație de sufocare sau de sufocare, iar capacitatea de a funcționa normal poate fi grav afectată.

Tulburările de depresie sunt afecțiuni mentale caracterizate prin prezența unor niveluri ridicate de tristețe, lipsă de speranță și pierderea interesului și plăcerii în activitățile obișnuite. Acestea pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții unei persoane și pot duce la probleme în viața de zi cu zi, în relațiile interpersonale și în muncă.

Simptomele tulburării de depresie pot varia în funcție de individ, dar pot include:

• Starea persistentă de tristețe sau anxietate
• Pierderea interesului sau a plăcerii în activitățile cotidiene
• Insomnie sau hipersomnie (somn excesiv)
• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție
• Scăderea energiei sau oboseală excesivă
• Probleme de concentrare, luare de decizii sau amintire
• Schimbări în greutate sau în apetit
• Gânduri de moarte sau sinucidere

Sintomele normale de depresie pot fi experimentate de oricine în momente de tristețe sau dezamăgire. Acestea includ o ușoară senzație de tristețe, pierderea interesului în activități și probleme cu somnul și apetitul.

Simptomele medii de depresie includ o tristețe mai persistentă, sentimente de inutilitate și pierdere a energiei și a motivației. Persoana poate avea probleme cu concentrarea și luarea deciziilor și poate experimenta gânduri de sinucidere.

Simptomele ridicate de depresie sunt caracterizate de o stare de tristețe și dezolare intensă și persistentă, care poate afecta semnificativ viața de zi cu zi a persoanei. Acestea includ simptomele medii, dar într-o formă mult mai gravă, precum și sentimente de inutilitate și lipsă de speranță, probleme cu somnul și apetitul și capacitatea de a funcționa normal poate fi grav afectată. Persoana poate experimenta gânduri de sinucidere frecvente și poate avea dificultăți în a-și găsi plăcerea în orice activitate.

Tulburarea de personalitate este o afecțiune mentală care se caracterizează prin modele de comportament, sentimente și gândire care sunt rigide, inflexibile și pot fi dăunătoare pentru relațiile interpersonale și funcționarea generală a unei persoane. Există mai multe tipuri de tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea borderline, tulburarea narcisistă și tulburarea antisocială.

Simptomele tulburărilor de personalitate pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• Comportamente repetitiv sau problematice, cum ar fi comportamentele impulsiv, manipulatoare sau violente;
• Dificultăți în gestionarea emoțiilor sau a stresului;
• Probleme de relaționare cu alți oameni, cum ar fi relații instabile sau dificultăți în formarea de legături interpersonale;
• Un sentiment persistent de gol sau de inutilitate;
• O încredere excesivă în propriile abilități sau o autoevaluare exagerată a propriilor realizări;
• Probleme în a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni sau în a recunoaște impactul lor asupra altor persoane.

Tulburările de personalitate ușoare: Acestea sunt caracterizate prin modele comportamentale deviante, care nu sunt neapărat dăunătoare pentru individ sau pentru ceilalți. Cu toate acestea, acestea pot fi neobișnuite sau ciudate, făcând ca individul să fie perceput ca fiind diferit de ceilalți. Exemple de tulburări de personalitate ușoare includ tulburarea de personalitate excentrică sau tulburarea de personalitate narcisistă.

Tulburările de personalitate medii: Acestea sunt caracterizate prin prezența unor modele comportamentale deviante care provoacă probleme semnificative în viața de zi cu zi și în relațiile interpersonale. Individul poate avea dificultăți în a se adapta la anumite situații sociale și poate prezenta trăsături comportamentale care provoacă probleme în relații și în alte aspecte ale vieții. Exemple de tulburări de personalitate medii includ tulburarea de personalitate borderline sau tulburarea de personalitate dependentă.

Tulburările de personalitate severe: Acestea sunt caracterizate prin prezența unor modele comportamentale deviante care sunt extrem de disfuncționale și interferă semnificativ cu viața de zi cu zi și cu relațiile interpersonale. Individul poate avea dificultăți semnificative în a se adapta la situații sociale și poate prezenta trăsături comportamentale care provoacă probleme majore în relații și în alte aspecte ale vieții. Aceste tulburări sunt adesea asociate cu comportamente autodistructive sau cu probleme grave de sănătate mentală, cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială sau tulburarea de personalitate schizoidă.

Tulburările de spectru autist sunt o serie de afecțiuni care afectează modul în care o persoană interacționează social, comunică și se comportă. Aceste tulburări includ autismul clasic, sindromul Asperger și tulburările de comunicare socială.

Tulburarea de spectru autist (TSA), cunoscută și sub numele de autism, este o afecțiune neurodevelopmentală care afectează comportamentul social, comunicarea și comportamentul repetitiv sau restrictiv al copiilor și adulților. Aceasta este o afecțiune cronică, de lungă durată, care se manifestă de obicei în copilărie și poate persista pe parcursul întregii vieți.

Tulburările de spectru autist medii: Acestea sunt caracterizate prin dificultăți mai semnificative în comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive și limitate. Persoana poate avea o lipsă de interes pentru alte persoane și poate avea dificultăți în a dezvolta și menține relații sociale. De asemenea, poate avea interese limitate și repetitive, iar schimbările în rutina zilnică pot fi foarte dificile de gestionat.

Tulburările de spectru autist severe: Acestea sunt caracterizate prin dificultăți semnificative în comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive și limitate. Persoana poate avea probleme semnificative în a exprima și a înțelege emoțiile, precum și în a se adapta la schimbările în rutina zilnică. De asemenea, aceasta poate avea nevoie de suport semnificativ pentru a naviga prin activitățile zilnice și pentru a dezvolta relații sociale.

Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune neurobehaviorală care afectează copiii și adulții, caracterizată prin probleme de atenție, hiperactivitate și impulsivitate. ADHD poate afecta capacitatea unei persoane de a se concentra, de a fi organizată și de a finaliza sarcinile, precum și de a interacționa cu ceilalți în mod corespunzător.

Simptomele ADHD pot varia în funcție de persoană și pot include:

• Dificultăți în concentrare sau a fi ușor distras;
• Dificultăți în organizarea sarcinilor și a timpului;
• A fi uituc sau a pierde lucrurile;
• A fi hiperactiv sau agitat;
• A fi impulsiv sau a avea dificultăți în așteptarea rândului;
• A fi vorbăreț sau a întrerupe adesea;
• A avea probleme în finalizarea sarcinilor sau în a fi productiv.

Simptomele normale includ absența sau prezența unor simptome ADHD mai puțin obișnuite, care nu cauzează probleme semnificative în viața de zi cu zi.

Simptomele medii includ simptome ADHD mai pronunțate care pot duce la dificultăți în activitățile zilnice, în relații și în alte aspecte ale vieții. Aceste simptome pot fi prezente în mai multe contexte și pot fi dificil de gestionat fără ajutor terapeutic.

Simptomele ridicate includ simptome ADHD puternic pronunțate, care interferă semnificativ cu viața de zi cu zi și pot cauza probleme majore în relații și în alte aspecte ale vieții. Aceste simptome pot fi prezente în mai multe contexte și pot necesita intervenții terapeutice specializate pentru a fi gestionate și tratate.

Simptomele ADHD pot include dificultăți în menținerea atenției în sarcini repetitive sau plictisitoare, dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților, hiperactivitate fizică sau verbală, impulsivitate, dificultăți în așteptarea rândului și în controlul emoțiilor.

Tulburările psihotice sunt o categorie de tulburări de sănătate mentală caracterizate prin pierderea contactului cu realitatea. Acestea pot include halucinații, deliruri, gândire dezorganizată, comportament bizar și schimbări bruște în emoții și comportament.

Simptomele tulburării psihotice pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• Halucinații, cum ar fi auzirea sau vederea unor lucruri care nu există;
• Deliruri, cum ar fi convingerea că cineva încearcă să îi facă rău sau că este urmărit;
• Gândire dezorganizată sau confuză;
• Dificultăți în exprimarea emoțiilor sau în interacțiunea socială;
• Comportament bizar sau inadecvat.

Simptomele normale pot include prezența unor simptome psihotice mai puțin obișnuite, care nu sunt semnificative sau nu cauzează probleme semnificative în viața de zi cu zi.

Simptomele medii includ simptome psihotice mai pronunțate care pot duce la dificultăți în activitățile zilnice, în relații și în alte aspecte ale vieții. Aceste simptome pot fi prezente în mai multe contexte și pot fi dificil de gestionat fără ajutor terapeutic.

Simptomele ridicate includ simptome psihotice puternic pronunțate, care interferă semnificativ cu viața de zi cu zi și pot cauza probleme majore în relații și în alte aspecte ale vieții. Aceste simptome pot fi prezente în mai multe contexte și pot necesita intervenții terapeutice specializate pentru a fi gestionate și tratate.

Simptomele psihotice pot include halucinații, deliruri, gândire dezorganizată, comportament bizar și schimbări bruște în emoții și comportament.

Tulburarea de dispoziție bipolară, cunoscută și sub numele de boala maniaco-depresivă, este o afecțiune mentală care se caracterizează prin schimbări extreme ale dispoziției, de la perioade de manie sau hipomanie până la perioade de depresie. Tulburarea bipolară poate afecta capacitatea unei persoane de a se descurca în viața de zi cu zi și poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor interpersonale, performanței școlare sau a muncii și a stimei de sine.

Simptomele tulburării de dispoziție bipolară pot varia în funcție de perioada de dispoziție și pot include:

• Perioade de manie sau hipomanie, cum ar fi un sentiment de euforie, o energie crescută, o dorință puternică de a vorbi sau de a socializa, o gândire rapidă și o lipsă de judecată sau de autocontrol;
• Perioade de depresie, cum ar fi tristețea persistentă, pierderea interesului sau a plăcerii în activități, probleme de somn sau de alimentație, sentimente de inutilitate sau vinovăție și gânduri de suicid;
• Tulburări de somn, cum ar fi insomniea sau somnul excesiv;
• Probleme de concentrare sau dificultăți în luarea deciziilor;
• Agitație sau reticență în a vorbi cu alții;
• Probleme în interacțiunea socială sau în formarea de relații interpersonale.

Tulburarea de alimentație este o afecțiune mentală care se caracterizează prin comportamente alimentare anormale sau nesănătoase, care pot avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și psihice a unei persoane. Există mai multe tipuri de tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație nespecificată.

Simptomele tulburărilor de alimentație pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• O obsesie cu greutatea sau cu forma corporală;
• Restrictii alimentare severe sau perioade lungi de infometare;
• Consumul excesiv de alimente într-un interval scurt de timp (episoade de supraalimentare);
• Comportamente compensatorii pentru a controla greutatea, cum ar fi voma autoindusă, consumul de lichide diuretice sau de laxative;
• Schimbări în greutate sau în apetit;
• Probleme de somn sau oboseală excesivă;
• Probleme în gestionarea emoțiilor sau a stresului;
• Probleme de concentrare sau dificultăți în luarea deciziilor;
• Probleme în interacțiunea socială sau în formarea de relații interpersonale.

Tratamentul tulburărilor de alimentație poate include terapie psihologică, terapie nutrițională sau o combinație a ambelor.

Tulburarea de somatizare, cunoscută și sub numele de tulburare somatoformă, este o afecțiune mentală caracterizată prin manifestări somatice frecvente și persistente, care nu pot fi explicate de afecțiuni medicale sau de alte cauze medicale cunoscute. Persoanele care suferă de tulburare de somatizare pot avea dificultăți în a-și gestiona simptomele și pot fi frustrate de eșecul în a primi un diagnostic medical clar.

Simptomele tulburării de somatizare pot include o gamă largă de probleme somatice, cum ar fi:

• Dureri de cap;
• Dureri abdominale sau dureri de stomac;
• Durere în spate sau în piept;
• Ameteală sau pierderea conștienței;
• Probleme de respirație sau senzație de sufocare;
• Tulburări ale somnului;
• Oboseală excesivă sau lipsă de energie;
• Probleme digestive, cum ar fi diareea sau constipația.

Tulburarea de identitate de gen, cunoscută și sub denumirea de disforie de gen, este o afecțiune mentală în care o persoană simte o disconfort persistent și puternic sau o nesatisfacție cu genul lor biologic atribuit la naștere și cu rolul social asociat cu genul respectiv. Această disconfort poate fi atât fizic, cât și psihologic și poate interfera cu activitățile de zi cu zi ale unei persoane.

Simptomele tulburării de identitate de gen pot include:

• Sentimentul persistent și puternic de nesatisfacție cu genul atribuit la naștere și cu rolul social asociat cu acesta
• Dorința puternică de a trăi într-un alt gen sau de a fi tratat ca și cum ar fi un alt gen
• Disconfortul fizic cu caracteristicile sexuale primare sau secundare ale corpului lor, cum ar fi dezvoltarea sânilor la o persoană biologic masculină sau dezvoltarea barbii la o persoană biologic feminină
• Probleme emoționale, cum ar fi anxietatea, depresia sau izolarea socială

Tratamentul tulburării de identitate de gen poate include terapie psihologică, terapie hormonală sau intervenții chirurgicale pentru a schimba caracteristicile sexuale primare sau secundare.

Tulburarea de control al impulsurilor este o afecțiune mentală caracterizată prin incapacitatea de a controla comportamentele impulsivă sau adictive, care pot avea un impact semnificativ asupra vieții unei persoane. Persoanele care suferă de tulburarea de control al impulsurilor pot avea dificultăți în a-și controla comportamentele și pot simți nevoia puternică de a repeta comportamentele problematice.

Simptomele tulburării de control al impulsurilor pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• Jocuri de noroc excesive sau alte comportamente de risc, cum ar fi călătorii periculoase sau sex riscant;
• Comportamente compulsive legate de alimentație, cum ar fi supraalimentarea sau infometarea;
• Comportamente compulsive legate de cumpărături sau de bani, cum ar fi cheltuirea excesivă sau furtul;
• Comportamente compulsive legate de consumul de substanțe, cum ar fi abuzul de alcool sau de droguri;
• Comportamente agresive, cum ar fi impulsivitatea în conducerea mașinii sau violența fizică.

Tratamentul tulburării de control al impulsurilor poate include terapie psihologică, terapie medicamentoasă sau o combinație a ambelor.

Simptomele tulburărilor de somn pot varia în funcție de tipul de tulburare, dar pot include:

• Dificultatea în a adormi sau în menținerea somnului;
• Trezirea în timpul nopții și dificultatea în a adormi din nou;
• Oboseală excesivă sau lipsă de energie pe parcursul zilei;
• Probleme de concentrare sau dificultăți în luarea deciziilor;
• Agitație sau reticență în a adormi;
• Respirație zgomotoasă sau probleme de respirație în timpul somnului (în cazul apneei de somn);
• Mișcări involuntare ale membrelor în timpul somnului (în cazul tulburării de somn cu mișcări periodice ale membrelor).

Tratamentul tulburărilor de somn poate include terapie comportamentală, terapie medicamentoasă sau o combinație a ambelor.

Anxietatea de separare este o afecțiune mentală caracterizată prin anxietate excesivă și persistentă legată de separarea de o persoană sau de o locație care oferă securitate și confort emoțional, cum ar fi părinții sau casa. Această anxietate poate interfera semnificativ cu activitățile de zi cu zi ale unei persoane și poate duce la probleme în relațiile interpersonale și în performanța școlară sau la locul de muncă.

Simptomele anxietății de separare pot include:

• O anxietate excesivă și persistentă legată de separarea de o persoană sau de o locație care oferă securitate și confort emoțional;
• Refuzul de a merge la școală sau la locul de muncă din cauza anxietății legate de separare;
• Refuzul de a merge la culcare singur sau de a sta singur acasă;
• Îngrijorare excesivă pentru siguranța persoanelor iubite sau a casei;
• Coșmaruri sau vise terifiante despre separare;
• Frica de a fi singur sau de a fi lăsat singur.

Diagnosticul tulburării de separare este făcut de un medic sau de un specialist în sănătatea mintală și implică evaluarea atât a simptomelor comportamentale, cât și a istoricului medical și familial. Tratamentul tulburării de separare poate include terapie psihologică, terapie comportamentală sau terapie medicamentoasă.

Tulburarea de disociere este o afecțiune mentală caracterizată prin dezvoltarea de simptome sau comportamente care interferă cu funcționarea normală a unei persoane și care se pot manifesta în moduri neașteptate sau neobișnuite. Aceste simptome sau comportamente pot include pierderea temporară a memoriei sau a identității, simțirea de înlocuire sau de desprindere de sine, sau experiențe de “ieșire din corp” sau “depersonalizare”.

Simptomele tulburării de disociere pot include:

• Pierderea temporară a memoriei sau a identității;
• Simțirea de înlocuire sau de desprindere de sine;
• Experiențe de “ieșire din corp” sau “depersonalizare”;
• Confuzie sau probleme de concentrare;
• Atacuri de panică sau anxietate;
• Comportamente compulsive sau obsesive;
• Episoade de amnezie sau absență.

Diagnosticul tulburării de disociere este făcut de un medic sau de un specialist în sănătatea mintală și implică evaluarea atât a simptomelor comportamentale, cât și a istoricului medical și familial. Tratamentul tulburării de disociere poate include terapie psihologică, terapie comportamentală sau terapie medicamentoasă.

Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) este o afecțiune mentală care poate apărea după o experiență traumatizantă și poate afecta persoanele care au supraviețuit unui eveniment traumătic, cum ar fi abuzul, violența sexuală, violența domestică, accidente de mașină, dezastre naturale sau războaie. TSPT poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, gen sau istoric medical.

Simptomele tulburării de stres post-traumatic pot include:

• Flashback-uri sau vise despre evenimentul traumatic;
• Evitarea locurilor, persoanelor sau activităților care amintesc de evenimentul traumatic;
• Sentimente intense de anxietate sau frică;
• Sentimente de vinovăție sau rușine;
• Tulburări de somn, cum ar fi insomnie sau cosmaruri;
• Dificultăți în concentrare sau probleme de memorie;
• Comportamente compulsive sau obsesive.

Tulburarea de anxietate socială, cunoscută și sub numele de fobie socială, este o afecțiune mentală caracterizată prin anxietate și frică excesivă față de situațiile sociale sau față de judecata celorlalți. Persoanele cu tulburare de anxietate socială pot simți o presiune constantă de a evita situațiile sociale și de a se retrage în propriul lor mediu.

Simptomele tulburării de anxietate socială pot include:

• Îngrijorare constantă cu privire la comportamentul în public sau față de reacțiile celorlalți;
• Teamă de a fi judecat, evaluat sau criticat în mod negativ de către alții;
• Evitarea situațiilor sociale sau a interacțiunilor cu alții;
• Panică sau anxietate severă înainte de sau în timpul unei situații sociale;
• Transpirație excesivă, tremur sau bătăi rapide ale inimii în timpul situațiilor sociale;
• Dificultate în a vorbi sau în a face contact vizual cu alte persoane.