Leii în arsita savanei… (…sau meciul Germania – Italia/02.07.2016)

Îmi place uneori sa mă uit la documentarele cu lei… in care ei sunt filmați în arșița zilei lenevind în savana…

Stau depărtați, marcați sau nu de ierarhia momentului, dar oricum, orice mișcare a corpului, a coamei, a grumazului este de fapt un dans al puterii.

Ei știu ca pot… știu sigur ca pot sa fie puternici chiar și în arșița savanei care moleșește… care conduce uneori la alegerea stării de a analiza puterea, de a jongla cu ea prin gesturi fine.

Așa (poate) și meciul de aseară! Un dans al leilor in arșița savanei…

Muzica venea din istoria lor, din respect și din valoarea muncii bine făcute (și direcționate de către un scop) validată de rezultatul final….

….. iar dansul era marcat de prezența mentorilor trecuți și prezenți, a modelelor care azi, acum fac să sclipească privirea scormonitoarea a micului băiat de mingi ce freamătă din picioare la marginea gazonului și în al cărui piept urlă…urlă răcnetul savanei: ”Vreau și EU să fiu leu… Vreau și EU să fiu leu!” … marcând astfel legătura istoriei cu viitorul.

Aseară nici unul nu a pierdut… nimeni nu a câștigat (deși dacă ne uităm la rezultat o să spuneți altceva)… …a fost doar un moment al întâlnirilor lor, moment ce aparține istoriei ce se construiește în arșița savanei…. Un moment ce dă valoarea sportului….REGE.